Tragerea vinului de pe boştinã se face prin gravitaţie şi se numeşte rãvãcit, iar vinul obţinut este vin-ravac. Rãvãcitul este urmat imediat de prepararea boştinelor, care se face cu utilaje similare celor
folosite la vinificaţia în alb. Vinul de presã este mai bogat în tanin decât vinul-ravac, mai ales când provine din mustuiala nezdrobitã şi din cãzi sau din cisterne închise.
Adãugarea de dioxid de sulf, în concentraţie de 5-15g/hl, favorizeazã procesul de extracţie şi în acelaşi timp protejeazã oxidarea materiilor colorante din pieliţã şi must. Decolorarea ce apare în cazul adãugãrii dioxidului de sulf este temporarã, deoarece prin oxidarea dioxidului de sulf coloraþia iniţialã revine. (Pag. 49 )

Taninurile hidrolizabile compuse din acidul galic provenit în vin în urma operaţiei de taninizare cu tanin comercial, sau extras din doagele butoaielor noi de stejar. Transformãrile datorate de compuşii fenolici pot fi reversibile, pot determina o decolorare temporarã a vinului, cauzatã de variaţii ale pH-ului şi ale potenţialului redox de formare a combinaţiilor metalelor cu dioxidul de sulf etc. Culoarea antocianilor este în funcţie de pH, fiind în concordanţã cu structura primarã. În mediu acid, când este sub formã de cation flavilium, are o nuanţã roşie, iar prin alcalinizarea mediului se formeazã o pseudobazã incolorã, la neutralizare ia o structurã chinonicã care are culoarea violet albãstruie. În mediu alcalin devine incolorã sau uşor gãlbuie prin formare de calcone.
Variaţia pH-ului influenţeazã culoarea vinurilor tinere deoarece valorile mici pot deplasa echilibrul asupra antocianilor coloraţi (ionizaţi). (Pag. 69)
http://chimie-biologie.ubm.ro/Cursuri on-line/MODORAN DOREL/...