This site uses cookies.
Some of these cookies are essential to the operation of the site,
while others help to improve your experience by providing insights into how the site is being used.
For more information, please see the ProZ.com privacy policy.
This person has a SecurePRO™ card. Because this person is not a ProZ.com Plus subscriber, to view his or her SecurePRO™ card you must be a ProZ.com Business member or Plus subscriber.
Affiliations
This person is not affiliated with any business or Blue Board record at ProZ.com.
Services
Translation, Editing/proofreading
Expertise
Specializes in:
Computers (general)
IT (Information Technology)
Certificates, Diplomas, Licenses, CVs
Medical: Health Care
Economics
General / Conversation / Greetings / Letters
Also works in:
Law: Contract(s)
Law (general)
Architecture
History
Medical (general)
Government / Politics
Tourism & Travel
More
Less
Rates
Romanian to English - Standard rate: 0.04 EUR per word / 35 EUR per hour Romanian to Spanish - Standard rate: 0.04 EUR per word / 35 EUR per hour Spanish to Romanian - Standard rate: 0.04 EUR per word / 35 EUR per hour English to Romanian - Standard rate: 0.04 EUR per word / 35 EUR per hour
Payment methods accepted
Visa, MasterCard, Wire transfer
Portfolio
Sample translations submitted: 2
Romanian to Spanish: Istoria Sibiulul General field: Other Detailed field: History
Source text - Romanian SIBIU - HERMANNSTADT - NAGYSZEBEN - CIBINIUM
Cadru natural şi aşezare geografică
Sibiul se află pe harta României în partea de sud a Transilvaniei, în zona depresionară situată la nord de Carpaţii Meridionali. Geografic, oraşul este situat la intersecţia paralelei de 45,48º latitudine nordică cu meridianul de 24,29º longitudine estică, acest punct situându-se aproape de centrul ţării, lângă Agnita (jud.Sibiu).
Condiţiile naturale favorabile au înscris arealul sibian în spaţiul mai larg al antropogenezei, astfel că primele locuiri umane din zona Sibiului datează din epoca pietrei cioplite şi a bronzului. Ulterior, în zonă se dezvoltă o cunoscută localitate dacică şi apoi daco-romană, cunoscută sub denumirea de Caedonia (astăzi, cartierul Guşteriţa al Sibiului).
După retragerea armatei şi administraţiei din provincia Dacia (271-274 d.Chr.) teritoriul actual al Sibiului istoric rămâne fără urme de locuire permanentă, o posibilă cauză constituind-o şi desele năvăliri ale populaţiilor migratoare, localnicii fiind nevoiţi să se retragă din calea acestora în zonele montane, submontane precum şi pe văile principalelor râuri.
Populaţia autohtonă, organizată în cnezate, voievodate şi „ţări”, aflată într-un avansat proces de asimilare a alogenilor şi-a dezvoltat un mod propriu de organizare social-economică şi juridică, denumit ”jus valachicum”, ce şi-a dovedit perenitatea până în zorii epocii moderne. Aceasta a opus o tenace rezistenţă cuceririi Transilvaniei de către regii Ungariei, urmaşi ai legendarului Ştefan cel Sfânt (997-1038), cărora le-au trebuit aproape trei veacuri (sec.XI-XIII) pentru a-şi întinde stăpânirea până la Carpaţii Meridionali şi Răsăriteni.
Prezentare generală
Începuturile sale datează de pe la mijlocul sec. al XII – lea, fără a se preciza o dată anume, perioadă ce se înscrie în faza a doua de colonizare a Transilvaniei de către regalitatea maghiară. Printr-o constantă şi vertiginoasă dezvoltare timp de trei secole, Sibiul s-a transformat în cea mai importantă cetate a Transilvaniei, devenind un oraş înfloritor şi prosper. Pentru comparaţie, în anul 1376, când este dat decretul pentru înfiinţarea şi dezvoltarea breslelor săseşti din cele”Şapte Scaune” şi, în special, a celor din Scaunul Sibiului, aici sunt cuprinse 19 bresle, cu 25 branşe de meşteşuguri , faţă de 17 în Ulm, 15 în Augsburg, 22 în Köln şi 28 în Strasbourg.
Alături de celelalte centre ale Transilvaniei, ce au dat numele german al acestui spaţiu din interiorul arcului carpatic, Siebenbürgen, Sibiul a deţinut în îndelungata sa istorie, un loc de frunte, atât din punct de vedere administrativ cât şi cultural.
Perioada de înflorire a meşteşugurilor şi a comerţului, elemente pe care saşii le-au promovat cu stăruinţă şi tenacitate, dezvoltându-le apoi în teritoriul colonizat, a dus la crearea unei relaţii de complementaritate cu hinterlandul rural al zonei, populat în mare măsură de români, ceea ce a condus la o anumită prosperitate economică şi pentru aceştia. Această convieţuire multiseculară, preponderent paşnică, a generat interesante fenomene de aculturaţie, care dau notele de specificitate spaţiului sibian.
Un alt fenomen caracteristic acestui areal, uşor de descifrat în creaţiile culturale şi în monumentele sale, este asimilarea curentelor de idei şi a stilurilor arhitectonice ale Europei occidentale, începând cu cel romanic, gotic şi baroc, precum şi îmbinarea acestora, cu predilecţie în mediul românesc, cu elementele definitorii ale artei şi arhitecturii de tip bizantin, de factură ortodoxă, datorată permanentelor legături ale Sibiului cu Ţara Românească şi Moldova. Sibiul este, în fapt, cea mai de seamă rezervaţie de arhitectură naţională, nu atât în ce priveşte întinderea cât, mai ales, în privinţa bogăţiei şi complexităţii urbanisticii şi elementelor arhitecturale păstrate.
Scurt istoric
Evul mediu (sec. XII-XV)
Istoria locurilor unde astăzi se ridică Sibiul, împreună cu citadela sa, se pierde în negura vremurilor.
Ţinutul Sibiului a fost cea mai intensă zonă de colonizare, aşa cum o dovedesc documentele vremii, precum şi realitatea istorică a secolelor ce-au urmat. În acest context istoric, primele grupuri de colonişti au sosit în Transilvania pe la mijlocul sec. al XII-lea, la chemarea regelui Geza al II-lea (1141-1162), care le acordă o seamă de privilegii. Ei proveneau din teritoriile germane aflate la vest de fluviul Rin, situate în vecinătate pe afluentul acestuia Mossele şi de pe teritoriul actual al Luxemburgului şi Belgiei. Aceştia erau flamanzi, valoni şi franconi, fiind conduşi de greavi (greaves), aleşi din rândurile lor. Ulterior, spre sfârşitul sec. al XII-lea şi în cel următor, li s-au alăturat şi alte valuri de colonişti din centrul şi sudul Germaniei.
În documentele vremii prima menţiune păstrată, referitoare la Sibiu şi ţinutul înconjurător, datează din 20 decembrie 1191, dată la care papa Celestin al III-lea confirmă printr-o Bulă papală, existenţa unei prepozituri catolice libere a populaţiei germane din această regiune, întemeiată de regele maghiar Bela al III-lea (1172-1197). Denumită „praepositum Cibiniensem” sau „prepozitura Sfântului Ladislau” şi având sediul la Sibiu (Cybinium) reprezenta organismul ecleziastic cu rol conducător în ierarhia catolică din această zonă a Transilvaniei. În anul 1223 este atestată pentru prima oară denumirea germană de „Hermannsdorf” într-un document care se referă la hotărnicia dintre această aşezare şi Michelsberg (Cisnădioara). Regele Ungariei, Andrei al II-lea (1205-1235), ca urmare a repetatelor plângeri ale populaţiei germane din Transilvania, acordă în anul 1224 o diplomă specială, cunoscută sub denumirea de ”Bula de aur a saşilor” („diploma andreană” sau „Andreanum”). Documentul care le reconfirmă privilegiile, stabilindu-le totodată drepturile şi obligaţiile, a devenit principalul fundament al întregului sistem de drepturi pe care şi le-au creat comunităţiile săseşti pe teritoriul de colonizare („fundus regius”). S-a mai hotărât ca teritoriul denumit „Silva Blachorum et Bissenorum” („pădurea românilor şi pecenegilor”) să fie folosit de colonişti împreună cu românii şi pecenegii. Conducătorul saşilor, numit jude regal, îşi avea reşedinţa la Sibiu, oraşul devenind astfel centrul politic al populaţiei săseşti din Transilvania. După momentul de cumpănă, reprezentat de marea năvălire tătară din 1241-1242, când teritoriul Transilvaniei este trecut prin foc şi sabie, oraşul fiind ars din temelii şi distrus aproape în întregime, de abia în 1302 este semnalat începutul organizării saşilor în scaune, Sibiul fiind primul scaun menţionat.
Despre o adevărată dezvoltare a oraşului (economică şi administrativ-edilitară) se poate vorbi abia din timpul domniei regilor din dinastia d’Anjou, mai cu seamă Ludovic cel Mare (1342-1382), atunci când au fost introduse modele de guvernare occidentale. Menţionat încă sub numele de Hermansdorf la 1321, Sibiul va obţine calitatea de „civitas” (oraş), într-un document din 1366 fiind pomenit numele localităţii sub forma Hermannstadt.
Teama de năvălirile străine a impus sibienilor un efort de fortificare, ce nu va înceta, cu scurte întreruperi, decât la începutul sec. al XVII-lea, odată cu intrarea Transilvaniei în sistemul politic habsburgic şi când evoluţia tehnicilor de asediu făceau ineficiente zidurile de incintă ale oraşelor.
Perioada principatului (sec. XVI-XVIII)
Perioada medievală se caracterizează în Sibiu printr-o dezvoltare economică continuă (coroborată cu intensificarea legăturilor comerciale), marcată de activitatea breslelor. Primele statute ale acestora (1376) enumerează 19 bresle cu 25 de meserii, numărul şi puterea economică a acestora crescând treptat, ajungând să numere în a doua jumătate a sec. al XVI-lea 29 de bresle, 34 în 1724, iar spre 1780 fiind atestate 40, într-o perioadă în care deja crescuse considerabil rolul manufacturilor.
Sibiul, cu populaţie majoritar germană, nu a fost ocolit de efectele reformei lui Martin Luther, saşii adoptând reforma religioasă (1543), trecând in corpore la noua confesiune (evanghelică/protestantă) pe care, în marea lor majoritate, o mărturisesc şi astăzi.
Din sec. al XVI-lea se păstrează şi primele descrieri ale urbei. Cea mai cunoscută şi detaliată aparţine călătorului italian Giovannandrea Gromo, care remarcase casele din piatră mari, frumoase şi plăcute, străzile cu pasaj din piatră, precum şi femeile frumoase şi oneste.
Cucerirea Transilvaniei de către habsburgi şi integrarea sa între graniţele imperiului (prin Diploma Leopoldină din 1691) marchează pentru Sibiu intrarea într-o nouă etapă, devenind capitală a provinciei pentru o sută de ani (1692-1791) şi sediul al guberniului. Legăturile sale cu centrele iluminismului european vor influenţa nemijlocit viaţa economică, social-culturală şi dezvoltarea urbanistică a oraşului.
Deşi, din punct de vedere confesional, saşii îşi menţin religia luterană, asistăm la contraofensiva bisericii catolice („contrareforma”), ce se manifestă prin sosirea la Sibiu a numeroase ordine călugăreşti
(iezuit, franciscan, ursuline). Biserica romano-catolică este promotorul stilului baroc cu impact deosebit asupra arhitecturii oraşului, mai ales în timpul în care guvernator al Transilvaniei a fost baronul Samuel von Brukenthal (1777-1787).
Epoca modernă (sec. XIX-XX)
Treptat, Sibiul a devenit unul dintre cele mai importante centre culturale ale românilor din Transilvania, cu rol important în realizarea unităţii statului naţional român la 1 Decembrie 1918.
În perioada mişcărilor revoluţionare din anii 1848-1849 Sibiul se află în calea înfruntării dintre armatele revoluţionare maghiare şi trupele imperiale habsburgice, susţinute şi de către cele ţariste, ce au adus mari stricăciuni oraşului.
Oraşul de pe Cibin îşi continuă procesul de extindere şi modernizare, edificiile de lemn moştenite din epoca medievală lăsând locul unor costrucţii solide, în care urmele barocului târziu se vor amesteca cu diverse moşteniri anterioare şi cu inovaţiile betonului armat, marcând, ca peste tot în Europa, un eclectism arhitectonic accentuat.
Secolul al XIX-lea, privit şi din perspectiva prezentului, a fost nefast pentru arhitectura medievală a Sibiului, mai ales în cea de-a doua jumătate a sa. Pe când în Europa apăreau primele forme ale cercetării şi ocrotirii monumentelor, majoritatea fortificaţiilor sibiene, zidurile, turnurile de poartă şi trei din cele cinci bastioane au fost demolate.
Urmarea dezvoltării industriale, ca rezultat benefic al Convenţiei comerciale româno-austro-ungare din 1875, a fost creşterea numărului de locuitori ai Sibiului, de la 13.872 în 1857, la peste 30.000 în 1918, ajungând în perioada interbelică la 48.000 de locuitori.
După cel de-al doilea război mondial fiind centru de raion, în 1968, odată cu reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, Sibiul redevine centru de judeţ. Oraşul fusese ridicat la rang de municipiu încă din 1925.
Cel mai semnificativ eveniment politic pentru Sibiu în a doua jumătate a sec. XX este Revoluţia din decembrie 1989. Municipiul de pe Cibin a fost printre primele localităţi din România, care urmând exemplul Timişoarei, s-au revoltat împotriva dictaturii ceauşiste.
Însă, pentru Sibiu, evenimentul primordial al începutului de mileniu l-a constituit desemnarea sa, în tandem cu Luxemburgul, drept Capitală Culturală Europeană în 2007, sub sloganul „Sibiu/Hermannstadt - Oraş al Culturii, Oraş al Culturilor”. Programul „Sibiu - Capitală Culturală 2007” se află sub înaltul patronaj al Preşedinţiei României, fiind realizat de Asociaţia „Sibiu - CCE 2007” în colaborare cu Primăria Municipiului Sibiu, Ministerul Culturii şi Cultelor şi Consiliul Judeţean Sibiu, cu sprijinul Primului-Ministru al României şi al Comisiei Europene.
Sibiu se encuentra en el mapa de Rumanía en el Sur de Transilvania, en la zona de depresión barométrica del Norte de los Cárpatos Meridionales. Geográficamente, la ciudad esta situado en la cruce del paralelo de 45"48º latitud Norte con el meridiano de 24"29º longitud Este. Sibiu se encuentra muy cerca del centro geográfico del país, junto a Agnita (distrito de Sibiu.).
Las condiciones naturales favorables han afiliado el área de difusión sibiana al espacio más largo de la antropogénesis, dado que los primeros establecimientos humanos de la zona de Sibiu datan de la edad de piedra labrada y del bronce. Ulteriormente, en la zona se desarrolla una localidad daca y después daco-romana bien conocida, bajo el nombre de Caedonia. (Hoy en día, el barrio Gusterita de Sibiu.)
Después del retiro de la armada y de la administración romana de la provincia Dacia (271 - 274 D.C) el territorio actual de Sibiu se queda sin atisbo de habitación continua, una causa posible siendo las invasiones frecuentes de las poblaciones migratorias, obligando a los habitantes que se retiran de su camino en la zonas montañosas, bajo montañosas y en los valles de los ríos principales.
Los habitantes autóctonos, organizados en cnezate, voievodate y "países", que se encontraban en un proceso avanzado de asimilación de los alógenos, han desarrollado una forma propia de organización socio-económica y jurídica, nombrada "jus valachicum", que a probado su perennidad hasta el principio de la Edad Moderna. Los habitantes han opuesto una perseverante resistencia a la conquista de Transilvania por los reyes húngaros, descendentes del legendario Stefan el Santo (997-1038), que han necesitado casi tres siglos (siglo XI hasta siglo XIII) para extender su reino hasta los Cárpatos Meridionales y del Este.
Presentación General
Las primeras informaciones datan de la mitad del siglo XII, sin especificar una fecha exacta, período que se encuadra en la segunda fase de colonización de Transilvania por los reyes húngaros. A través de un desarrollo constante y vertiginoso durante tres siglos, Sibiu se ha transformado en la ciudad más importante de Transilvania, acabando por ser una ciudad bonanzosa y próspera. Para comparar, en el año 1376 cuando se ha emitido el edicto para la constitución y desarrollo de los gremios de los sajones de los "Siete Sillas", la "Silla de Sibiu" englobaba 19 gremios con 25 ramas de maestrías, más que Ulm (17), Augsburg (15), Koln (22) y Strasbourg (28).
Junto con los otros centros de Transilvania, que han dado a esta región interior del arco Carpático el nombre alemán de Siebenburgen, la ciudad de Sibiu ha tenido siempre, en su prolongada historia, un plazo importante desde el punto de vista administrativo y cultural.
El período de prosperidad de los maestrías y del comercio, elementos que los sajones transilvanos han promovido con instancia y perseverancia, desarrolladas también en el territorio colonizado, a causado el incremento de una relación de complementariedad con el hinterland local de la zona, habitado en especial de rumanos, lo que induzco una cierta prosperidad económica para estos también. Esta convivencia de muchos siglos, preponderante pacífica, ha generado fenómenos interesantes de aculturación que se pueden observar en el carácter especifico del espacio de Sibiu.
Otro fenómeno característico de esta área de difusión, fácil de descifrar en las creaciones culturales y en los monumentos, es la asimilación de los corrientes de ideas y de los estilos arquitectónicas de Europa occidental, empezando con el romántico, el gótico y el barroco como también su combinación, con predilección en el elemento rumano, con elementos definitorios del arte y de la arquitectura de tipo bizantino, de factura ortodoxa, debido a las conexiones permanentes de Sibiu con Țara Românească (País Rumano) y Moldova (Región de Rumanía). Sibiu es, en hecho, la reserva más grande de arquitectura nacional no tanto para su amplitud pero más para su opulencia y su complexidad urbanística y por los elementos arquitectónicos guardados.
Historial Corto
Edad Media (Siglos XII - XV)
La historia del lugar donde alza hoy Sibiu junto con su ciudadela se pierde en las noches de los tiempos.
La región de Sibiu ha sido el área más febril colonizada según los documentos del tiempo como también la realidad histórica de los siglos que siguen. En este contexto histórico, los primeros grupos de encomenderos han llegado en Transilvania en la mitad del siglo XII, a la arenga del rey Geza II (1141 - 1162) que les confiere ciertos privilegios. Ellos descendían de los territorios alemanes localizados al Oeste del Río Rin, de los territorios cerca a Mossele y del territorio actual de Luxemburgo y Bélgica. Ellos eran flamencos, valones, francones, siendo encabezados por greavi elegidos de entre ellos. Ulteriormente, cerca del final del siglo XII y el siglo XIII, otros encomenderos del centro y del Sur de Alemania se han juntado con ellos.
En los documentos del tiempo la primera mención guardada, que se refiere a Sibiu y el territorio cercador, data del 20 de Diciembre de 1191, fecha cuando el Papa Celestin III certifica a través de una bula pontificia, la existencia de una prepositura católica libre de la población alemana en esta región, fundada por el rey húngaro Bela III. Nombrada "praepositum Cibiniensem" o "prepositura del Santo Ladislao" y teniendo el sede en Sibiu (Cybinium) representaba el centro eclesiástico ejecutivo en la jerarquía católica de esta área de Transilvania. En el año 1223 está documentada por la primera vez la denominación alemán "Hermannsdorf" en un documento que se refiere al alindamiento de esta ubicación y Michelsberg (Cisnadioara.) El rey húngaro Andres III (1205 - 1235) en virtud de las repetidas querellas de la población alemán de Transilvania, confiere en el año 1224 un titulo especial, conocido como la "Bola de Oro de los Sajones". El documento que les confirma los privilegios y también les establece los derechos y las obligaciones, acaba por ser el fundamento principal del entero sistema de derechos que las comunidades de sajones han creado durante la colonización (fundus regius). También se ha decidido que el territorio nombrado "Silva Blachorum et Bissenorum" ("el bosque de los rumanos y los pechenegues") sea utilizado por los encomenderos junto con los rumanos y los pechenegues. El gobernador de los sajones se llamaba Jude Real, tenía su residencia en Sibiu y por eso la ciudad llego a ser el centro político de la población sajón de Transilvania. Después del momento critico, representado por la gran invasión tártara entre 1241 y 1242 cuando el territorio de Transilvania ha sido puesto a fuego y hierro, la ciudad siendo quemado radicalmente y destruido casi totalmente, solo en el 1302 se conoce el principio de la organización de los sajones en sillas, Sibiu siendo la primera mencionada.
Sobre un verdadero desarrollo de la ciudad (económico y administrativo-edilicio) se puede hablar durante el reino de los reyes de la dinastía d'Anjou, especialmente Ludovico el Grande (1342 - 1382) cuando han sido introducidas los modelos de gobernación occidental. Aún mencionado como Hermansdorf en el 1321, Sibiu recibirá la capitalidad como "civitas" en un documento del 1366, junto con la denominación de Hermannstadt.
El miedo de estar invadido por los tártaros ha impuesto a los ciudadanos de Sibiu un esfuerzo de fortalecimiento que no se parará hasta al principio del siglo XVII, al mismo tiempo con la adhesión de Transilvania al sistema político habsbúrgico y cuando la evolución de las técnicas de asedio han hecho insuficiente las murallas interiores de las ciudadelas.
El período del Principado (XVI - XVIII)
El período medieval se caracteriza en Sibiu a través de un desarrollo económico continuo (al mismo tiempo con el aumento de las relaciones comerciales), marcado por la actividad de los gremios. Los primeros estatutos de los gremios (1376) enumeran 19 gremios con 25 ramas, el numero y el poder económico de estos aumentando gradualmente, llegando a enumerar, en la segunda mitad del siglo XVI, 29 gremios, 34 gremios en 1724, y 40 gremios cerca del 1780, en un período cuando la función de los manufactureros había aumentado considerable.
Sibiu, con su población mayoritariamente alemana, ha sido en contacto directo con las reformas de Martin Luther, los sajones adoptando la reforma religiosa (1543), y llevar "in corpore" el nuevo culto (evangélica/protestante) cual, la mayoría, confiesan también hoy en día.
Del siglo XVI se guardan las primeras descripciones de la ciudad. La más conocida y detallada pertenece al viajero italiano Giovanndrea Gromo que ha advertido las casas grandes de piedra, hermosas y afables, las calles con pasos de piedra y también las mujeres hermosas y honestas.
La conquista de Transilvania por los habsbúrgos y su inserción dentro de las fronteras del imperio (a través de la Diploma Leopoldina 1691) marca para Sibiu la entrada en una nueva etapa, pasando a ser la capital de la provincia por los siguientes 100 años y la sede del gobierno. Sus conexiones con los centros del iluminismo europeo afectaran directo la vida económica, social-cultural y el desarrollo urbanístico de la ciudad.
Aún que, del punto de vista religioso, los sajones se mantienen la religión evangélica, presenciamos la contraofensiva de la Iglesia Católica (Contrarreforma), que se expresa a través de la llegada a Sibiu a diferentes ordenes de capachos.
(Jesuita, Franciscano, Ursulina) La Iglesia Romano-Católica es el promovedor del estilo barroco con impacto aparte sobre la arquitectura de la ciudad especialmente en el período cuando gobernador de Transilvania era el Barón Samuel von Brukenthal (1777 - 1787)
La Edad Moderna (siglos XIX - XX)
Paso a paso, Sibiu acabo por ser uno de los más importantes centros culturales de los rumanos de Transilvania, con un cargo importante en la consecución de la unidad del estado nacional rumano en el 1 de Diciembre de 1918.
En el período de los movimientos revolucionarios, entre los años 1848-1849, Sibiu se encuentra en el conflicto de las armadas revolucionarias húngaros y las tropas imperiales habsbúrgicas, sostenidas del cesariano, hecho que ha dañado y destrozado la ciudad.
La ciudad continua el proceso de ampliación y modernización, los edificios de madera heredadas de la edad medieval dejan el plazo a construcciones fuertes, donde las atisbas del barroco tardío se van a mezclar con diferentes herencias anteriores y con las innovaciones del cemento reforzado, marcando, como a todas partes de Europa, un eclecticismo arquitectural acentuado.
El siglo XIX, mirado por perspectiva presente, ha sido desastroso para la arquitectura medieval de Sibiu, especialmente en su segunda mitad. Mientras que en Europa aparecían las primeras formas del estudio y preservación de los monumentos, la mayoría de las fortificaciones de Sibiu, las murallas, las torres del portal, y tres de los cinco bastiones han sido derribados.
La consecuencia del desarrollo industrial, como resultado benéfico de la Convención comercial rumano-austro-húngara del 1875, ha sido el aumento del número de los habitantes de Sibiu a 13.872 en 1857, a más de 30.000 en 1918 y a 48.000 en el período de entre guerras.
Después de la Segunda Guerra Mundial, porque estaba el centro de la región, en 1968, al mismo tiempo con la reorganización administrativo-territorial del país, Sibiu llega a ser de nuevo centro de distrito. La ciudad recibió el titulo de municipio en 1925.
El acontecimiento político más importante de Sibiu en la segunda mitad del siglo XX es la Revolución de Diciembre 1989. El municipio de Sibiu ha sido entre las primeras localidades de Rumanía que, siguiendo el ejemplo de Timișoara, se ha indignado contra el régimen de dictadura de Ceaușescu.
Pero, para Sibiu, el acontecimiento esencial del principio del milenio, ha sido su designación, junto a Luxemburgo, como Capital Cultural Europea en 2007, bajo el eslogan "Sibiu/Hermannstadt - Ciudad de la Cultura, Ciudad de las Culturas." El programa "Sibiu ' Capital Cultural 2007" estuvo patrocinado por la Administración Presidencial de Rumanía, y realizado por la Asociación "Sibiu - CCE 2007" en colaboración con el Ayuntamiento de Sibiu, el Ministerio de la Cultura y el Consejo de Distrito de Sibiu con la sustentación del Jefe del Gobierno Rumano y de la Comisión Europea.
Romanian to Spanish: Stilul Baroc General field: Art/Literary Detailed field: Architecture
Source text - Romanian Născut la Roma în secolul al XVI-lea, barocul se impune în arhitectura și urbanismul Europei Centrale abia în veacul următor, manifestându-și dinamismul prin ușurința cu care a reușit să contopească formele clasice cu cele gotice. Această vitalitate i-a permis să domine până la mijlocul secolului al XVIII-lea panoplia stilurilor arhitectonice, rezistând în subsidiar până la jumătatea veacului al XIX-lea.
Situația politică și economică a Transilvaniei a fost cea care a împiedicat debutul manifestării arhitecturale ale barocului înainte de prima jumătate a secolului XVIII. Cu toate acestea, manifestarea sa se încheie odată cu cea central-europeană, de care era organic legată, la mijlocul secolului al XIX-lea.
Odată cu includerea Transilvaniei în componența Imperiului Habsburgic (1691) și în contextul materializării unor programe majore de arhitectură, barocul pătrunde în noua provincie imperială, începutul fiind făcut de construcțiile militare, urmate de bisericile catolice, însoțite de ansambluri monastice urbane și de colegii iezuite, dar și de edificii cu caracter oficial. Lor li se adaugă programele de arhitectură civilă reprezentate de sediile instituțiilor de guvernare și administrare imperiale.
Sibiul, ca și capitală a Transilvaniei între 1692-1791, se înscrie cel mai bine în acest tipar.
Barocul sibian reprezintă fără îndoială o expresie a stăpânirii imperial habsburgice. Dar în același timp reflectă și contraofensiva catolicismului, ce se înscria în curentul Contrareformei, la faptul că populația săsească a îmbrățișat Reforma lui Martin Luther în secolul al XVI-lea.
Barocul sibian nu a însemnat doar tușe și retușuri ale fațadelor clădirilor de expresie gotică sau renascentistă ci și o reordonare a urbanismului cetății medievale. Noul fenomen artistic a destructurat o serie de spații urbane împământenite de secole în memoria colectivă a locuitorilor Sibiului. Astfel acesta s-a manifestat pe mai multe nivele: spiritual, cultural și social dacă privim din punctul de vedere al stilului architectonic.
Proiectele urbanistice majore ale Imperiului au fost gândite și create în așa fel încât au marcat decisiv spațiul urban central al vechii cetăți a lui Hermann.
Construirea celor trei edificii majore (Palatul Brukenthal, Biserica Romano-Catolică și Casa Filek) care domină centrul orașului vechi a presupus o serie de reconfigurări și redimensionări. Așa cum a procedat din Europa până în America Latină, imperiul și-a impus nu numai programul politic dar și amprenta arhitecturală.
Din punct de vedere artistic și stilistic barocul sibian aduce câteva elemente noi:
1). Impunerea și consacrarea situației politice prin construirea bisericii romano-catolice de către călugării iezuiți.
2). Apariția reședințelor nobiliare urbane cu funcțiunea de reprezentare s-a datorat atât aristocrației tradiționale cât și noilor familii de patricieni, investite cu titluri de către împăratul austriac.
3). Configurarea celor două reședințe nobiliare urbane în diagonala pieței centrală a orașului, reprezintă o afirmare pregnantă a politicii Casei de Habsburg până la marginile imperiului.
Astăzi, barocul sibian este prezent prin varietatea compozițiilor, a registrului architectural și decorativ, ce-I conferă orașului o succesiune unitară de imagini diverse. Cu toate că a fost obligat să se manifeste într-un cadru urban deja închegat, în care autoritatea politică de tip absolutist concur cu cea a unei comunități autonome, fenomenul barocului nu a transformat Sibiul medieval într-un oraș baroc, ci a conferit posibilitatea unei coexistențe unitare, manifestare existentă și în plan confessional și cultural.
Translation - Spanish Nacido en Roma en el siglo XVI, el barroco domina la arquitectura y el urbanismo de la Europa Central solo en el siglo que viene, manifestando su dinamismo a través de la facilidad con la que sucede en fusionar las figuras clásicas con las góticas.
Ese vigor le ha permitido dominar hasta la mitad del siglo XVIII el astillero de los estilos arquitecturales, rebatir en subsidiario hasta la mitad del siglo XIX.
La situación política y económica de Transilvania ha sido la que ha impedido el debut de la manifestación arquitectural del barroco antes de la primera mitad del siglo XVIII.
No obstante, la manifestación abrocha al mismo tiempo con la central-europea, de la que era organizado atada, a la mitad del siglo XIX.
Al mismo tiempo con el abarcamiento de Transilvania en el Imperio Habsbúrgico (1691) y en el contexto de la materialización de unos programas mayores de arquitectura, el barroco penetra en la nueva provincia imperial, la entrada siendo hecha por la construcciones militares, seguido por las iglesias católicas junto con conjuntos monacales urbanas y de colegios jesuitas pero también de edificios con carácter oficial.
Se les juntan los programas de arquitectura civil representados por las sedes de las instituciones gubernamentales y de administración imperial.
Sibiu, como capital de Transilvania entre 1692 y 1791 se encuadra lo mejor en este modelo.
El barroco de Sibiu representa, sin dudas, una expresión de la dominación imperial habsbúrgica.
Pero al mismo tiempo reflecta la contraofensiva del catolicismo, que se encuadraba en el corriente de la Contrarreforma, al hecho de que la población sajona ha adoptado la Reforma de Martin Luther en el siglo XVI.
El barroco sibian no fue constituido solamente de cambios y toques a las alzadas de los edificios de expresión gótica o renacentista pero también de una reordenación del urbanismo de la ciudadela medieval.
El nuevo fenómeno artístico ha destruido una serie de espacios urbanos acriollados desde siglos en la memoria común de los habitantes de Sibiu.
De este modo, se ha manifestado en diversos niveles: espiritual, cultural y social si miramos del punto de vista del estilo arquitectónico.
Los proyectos urbanísticos mayores del imperio han sido pensados y creados de tal manera que han marcado crucial el espacio urbano central de la vieja ciudadela de Hermann.
La construcción de los tres edificios mayores (El Palacio Brukenthal, La Iglesia Romano-Católica y La Casa Filek) que domina el centro del viejo ciudad, presupuesto una serie de reconfiguraciones y redimensionamientos.
Así como ha hecho desde Europa hasta América Latina, el imperio ha impuesto no solamente su programa política pero también su marca arquitectural.
Desde punto de vista artístico y estilístico el barroco sibian trae algunos elementos nuevos:
1). Imposición y dedicación de la situación política a través de la construcción de la Iglesia Romano-Católica por los capachos jesuitas.
2). La aparición de las residencias nobiliarias urbanas con la función de representar se ha debido tanto a la aristocracia tradicional pero también a las nuevas familia de patricios, empleados con títulos por el Emperador Austriaco.
3.) La configuración de las dos residencias nobiliarias urbanas en de través de la plaza central de la ciudad, representa una afirmación patente de la política de la Casa de Habsburg hasta las fronteras del Imperio.
Hoy en día, la barroco sibian se presenta a través de la variedad de la composiciones, del registro arquitectural y decorativo lo que le entrega a la ciudad una secuencia de imágenes diversos.
Aún que ha sido obligado a manifestarse en un ambiente ya coaguloso, donde la autoridad política de tipo absolutista competía con la de una comunidad autónoma, el fenómeno del barroco no ha transformado el Sibiu medieval en una ciudad barroca sino a dado la posibilidad de una coexistencia unitaria, manifestación presenta también en el plan confesional y cultural
More
Less
Translation education
Bachelor's degree - Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca
Experience
Years of experience: 15. Registered at ProZ.com: Sep 2012.
Romanian to English (Babeş-Bolyai University, Faculty of Letters, Foreign Applied Languages) Romanian to Spanish (Babeş-Bolyai University, Faculty of Letters, Foreign Applied Languages) Spanish to Romanian (Babeş-Bolyai University, Faculty of Letters, Foreign Applied Languages) English to Romanian (Babeş-Bolyai University, Faculty of Letters, Foreign Applied Languages)
Memberships
N/A
Software
Adobe Acrobat, Microsoft Office Pro, Passolo, Trados Studio